Nu știu alții cum sunt, dar noi ne gândim cu drag la fiecare călătorie în 4 și ne amintim cu mult drag cum eram și înainte de noi 4. Noi 2. Noi 3.

Îmi amintesc cu mare drag primii 5 ani când călătoream doar noi doi, ce să zic? Era floare la ureche totul. Bagajele erau o joacă-n doi, drumul era doar vise și visuri, popasurile chiar erau popasuri, savuram cafeaua aia cu lapte o oră cel puțin și mâncarea o devoram cu farfurie cu tot, mai împărțeam unul cu altul, degustam unul din farfuria altuia fără a se supăra vreunul că luam din cartofii celuilalt sau ce-o fi având în farfurie. De fapt, dacă îmi amintesc bine, iubitului meu de atunci parcă nu îi prea plăcea să-i iau din farfurie, dar nu zicea nimic(atunci). 😅Simțeam că tânjește după cartof.

Nu mâncam atâta broccoli, desigur.

Avocado abia l-am întâlnit în 2016.🤔 Urcam muntele alergând, când ajungeam la destinație ce somn aveam și-l chiar duceam la capăt, iar diminețile erau de vis atâta căscam și ne întindeam până adormeam la loc, că doar aveam timp din plin și nu ne grăbea nimeni.😅 Râdem din toată inima când ne amintim acele momente care, desigur, poate vor mai fi cândva, dar nu cred ca vom mai alerga pe munte, ne vom plimba doar. Sper să ajungem pe vârful Moldoveanu cât mai repede.😀

🙄.

Urmeaza capitolul în care ne amintim călătoria în 3. Hmmm, începutul a fost bun, deci am prins curaj să continuăm, mai ales că bebe era tare de treabă și deschis la orice, cum de altfel este și copilul de azi, o minte deschisă la tot ce-l înconjoară. Nu era mârâit, mofturos, supărăcios prea des, altfel, cred ca ar fi fost foarte obositor cu el. La 1 an a rezistat 7 ore cu trenul, din care vreo 2-3 a dormit, mergeam cu el cu avionul, cu vaporașul…îi vedem și acuma chipul adorabil de bebeluș încântat. Am dedus împreună că a călători cu el este o plăcere. Sinceri să fim, nu ne amintim momente mai puțin plăcute din călătoria noastră în trei de-a lungul acestor 5 ani. Aaa, vorbește întruna pe mașină vreo 8 ore, drumul nostru mai lung de câteva ori pe an. Nu avem noi chef tot timpul de radio, dar ținând cont ca ne povestește tot ce vede și ce crede, am transformat toată povestea lui, uneori monolog, într-un dialog inteligent. Avem băiat tare de treabă, vă asigur. 😁 Și mă ajută la bagaje, își pune el tot ce are nevoie. De mic își punea în rucsac ce jucării credea el că are nevoie. Adevărul e că în vacanțe nu se joacă cu nicio jucărie, doar în mașină, de obicei cu robotei din lego. La inceput stăteam cu el în spate, îi citeam, îi explicam pe unde suntem, ce forme de relief, ce munți, dealuri, câmpii, lacuri. Înțelegeți voi că la fel facem majoritatea. Așadar, viața-n 3 e o mică mare provocare, din punctul nostru de vedere. Ni se părea foarte ușor în vacanțe cu el și-n viața de zi cu zi, mai ales că era și sănătos tun, nu tu muci, nu tu răceli, mâncăcios. Chiar a fost o perioada foarte, foarte frumoasă. Ne amintim când am fost prima oară la mare cu el, mititelul. Nu a vrut nicicum să între în apă deoarece tati l-a dus un pic la valuri și s-a speriat. Nu vă faceți probleme prea mari, anul acesta a zburat printre valurile mării, la piscină e profesionist, dar cu aripioare încă. În acel an a stat pe plaja și se juca uitându-se la noi cu drag cum stăteam în mare. Nu stătea singur, era supravegheat.

Acuma am ajuns la marea noastră călătorie în 4.

Dragii noștri cititori, în 4 este cea mai mare aventură a vieții noastre. Diferența dintre copilași este 4 ani, amândoi sunt zodia leu, un leu și o leoaica, adorabili amândoi.

Am spus că este cea mai mare aventură, deoarece este foarte amuzant când unul vrea aventuri, celălalt să doarmă. Cum împăcăm situația? Cu sistemul de purtare. Pornim în Marea aventură a fiului nostru împreună cu bebe, care la un moment dat adoarme și dorința a fiecărui membru este îndeplinită.

La partea cu bagajele este o adevărată provocare. Cunoașteți, nu? Am fost în concediu 2 săptămâni, la întoarcere nu mai încăpeau bagajele. Râdeam amândoi ca doar n-o.fi din cauza rucsacului achiziționat de la Olănești? Dar , am cumpărat și colac de la Marea Neagră, care a stat umflat deoarece aveam nevoie la piscină, apoi umflat a ajuns și acasă. 😅Ne-am dat seama că am pus totuși cam multe, dar pamperșii fetiței ocupau partea din spate împreună cu pălăriile de soare. Tot mă întreb de ce mi-am luat pălărie așa atotcuprinzătoare, exact ca o umbrelă.

În fine, atâtea anecdote am putea expune, încât cred că degetele nu ar mai putea butona telefonul, laptopul.

Nouă ne place cum este viața noastră acuma. Pentru noi este perfectă. Provocările o fac exact cum trebuie. Suntem toți 4 o familie, un întreg pe care-l pictam zilnic în culori. Magia învăluie familia 😅Asta am citit-o pe undeva.

Ps; Aseară i-am citit băiatului Luceafărul. Știți că Hyperion e zeul soarelui? Exact așa se simte el de obicei, ca un rege al Soarelui.😊 Îl aveți mai jos pe eroul nostru.